Cu privirea apasatoare si rece
Privesti apusul si taci...
Ma apropii apoi ma indepartezi.
Exact ca intr-un basm timpul trece
Iar tu nu te mai intorci.


As sapa transee de razboi
Sa nu te mai vad vreodata
Dar totul e in zadar caci noi
Ne revedem in vis de fiecare data...


Cu amintiri prea vechi si atingeri deja uitate
Ai cladit in mine un palat de venin,
Mi-ai patat sufletul de pacate
Si mi-ai umplut inima de chin!


Ma lupt cu tacerea ta absurda
Printre priviri si intrebari fara raspuns
Cand in fiinta mea iubirea abunda
Si-mi dau seama ca nu ai luptat indeajuns.


Imi destainui gandurile si dorintele
Seara de seara, infinitului necunoscut
Si prefer sa te pastrez ca pe-o amintire placuta
Decat sa incerc sa te uit.


Desi adevarul imi este cunoscut,
Niciodata nu te voi instiinta.
Ramai in abisul tau distrus
Dependenta de atentia altora!

Umbre pasagere partea I

Când priviri grele apasă peste mine

și-n inimă șuvoaie curg neîncetat,

Mă-ntorc de fiecare dată, ceva mă ține

Aici, lângă sufletul tău m-așez și tac.

și aspir prea sus, visez prea mult

cu sufletul meu închisoare

asemeni limba unui mut...

stingher bătătoresc un vechi trecut.

Adâncă e prăpastia speranței mele,

Înconjurată de fiare ce o păzesc degeaba...

Eu m-am pierdut demult printre cuvinte grele

Uitată în veșnicie, cărându-mi în spinare soarta.

și mă întoc mereu deși în lanțuri nu-s

cu o privire vinovată îngân cuvinte dulci

tu mă aștepți de fiecare dată, seara la apus

și îmi vorbești în șoaptă:

„de astă dată n-am să te mai las să te duci”.