marți, 16 iunie 2015

Cu privirea apasatoare si rece
Privesti apusul si taci...
Ma apropii apoi ma indepartezi.
Exact ca intr-un basm timpul trece
Iar tu nu te mai intorci.


As sapa transee de razboi
Sa nu te mai vad vreodata
Dar totul e in zadar caci noi
Ne revedem in vis de fiecare data...


Cu amintiri prea vechi si atingeri deja uitate
Ai cladit in mine un palat de venin,
Mi-ai patat sufletul de pacate
Si mi-ai umplut inima de chin!


Ma lupt cu tacerea ta absurda
Printre priviri si intrebari fara raspuns
Cand in fiinta mea iubirea abunda
Si-mi dau seama ca nu ai luptat indeajuns.


Imi destainui gandurile si dorintele
Seara de seara, infinitului necunoscut
Si prefer sa te pastrez ca pe-o amintire placuta
Decat sa incerc sa te uit.


Desi adevarul imi este cunoscut,
Niciodata nu te voi instiinta.
Ramai in abisul tau distrus
Dependenta de atentia altora!