Când priviri grele
apasă peste mine
și-n inimă șuvoaie
curg neîncetat,
Mă-ntorc de fiecare
dată, ceva mă ține
Aici, lângă
sufletul tău m-așez și tac.
și aspir prea sus,
visez prea mult
cu sufletul meu închisoare
asemeni limba unui
mut...
stingher bătătoresc
un vechi trecut.
Adâncă e prăpastia
speranței mele,
Înconjurată de
fiare ce o păzesc degeaba...
Eu m-am pierdut
demult printre cuvinte grele
Uitată în veșnicie,
cărându-mi în spinare soarta.
și mă întoc mereu
deși în lanțuri nu-s
cu o privire
vinovată îngân cuvinte dulci
tu mă aștepți de
fiecare dată, seara la apus
și îmi vorbești în
șoaptă:
„de astă dată n-am să te mai las să te duci”.
