Vise care dorm

I.

Când visele încă dorm,

Şi eu mă pierd în braţele tale,

Când totul pare atât de ireal,

Te iau de mână şi dispar.

De-aş putea să ating stelele

În treacăt, lângă ochii tăi,

Aş apune o mare de durere

Şi-aş arunca scrumul vechi

În urma paşilor tăi....

Iluzia se destramă încet,

Inima bate nebuneşte,

Ochii mă ustură, mâinile mă dor,

Tu ai mutilat trecutul la noi în dormitor!

...

Şi regrete de-ar fi o mie,

Nu-mi pasă, căci singuratic

Ţi-am cules inima ştearsă

Şi-am făcut-o să învie.

Acum clipe goale umplu camera,

Parfumul tău, patul destrămat

Inima mea făcută praf...

Căci tu cu chipul tău seducător,

Ai călcat pe sufletul meu de visător!

II.

Am închis ochii, abătut,

plin de praf.

Te-am văzut splendidă,

visul meu rece şi mut.

Am încercat să te ating,

cu greu, în zadar

Te-am iubit iluzie moartă,

rămăşiţele arse se sting.

Nu mi-e frică, mi-e doar greu

Să mă apropii,

Când sufletul plânge ca un copil

Pierdut înăuntrul meu...

Nu ar mai avea rost

Să visez sperând,

Acum când tu ai plecat păşind uşor

Pe inima mea de visător.