Abătut, cu ochii
triști și reci
Mă privești și vrei
să înțelegi
De ce într-un
final, peste toate și tot
Vei rămâne un
simplu om ce-ai fost...
Nu lăcrima, bunule
domn,
Ia-mă de mână și
lasă-ți gândul călător
Zâmbește-mi acum,
căci secundele se scurg
Iar tu în fața
morții ești un simplu trecător.
Prin imensa trecere
de vremi,
Peste mine amintiri
firave așterni...
Nu m-ai lăsa
singură nicicând
Că tu mi-ai învelit
trupul c-un suflet plăpând.
Dar noi, bunule
domn, nu suntem eterni
Ne pierdem
tinerețea prin poieni
și ne măsurăm anii
în zâmbete
În timp ce lumescul
paradis ne desparte...
Vremea noastră
ușor va trece,
Lăsând în urma sa
fire de nisip uscat,
Versuri de poveste
și o iubire ce a apus
În fața timpului ce
nu ne-a uitat.
O iubire din pământ născută
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu