Gand ascuns in vis difuz

Inspir de parcă e prima dată,
Mă pierd în detalii, în amănunte
În amintiri mă răsfir ca un fir de praf
Trist, uscat, lipsit de viaţă.

Dacă pierd sensul visurilor, dacă
dispar fără sens în noaptea rece,
la ce folos să fi trăit frumos

fără să las măcar o amintire timpului ce trece?

Inchid ochii cu un zgomot de nimic,
Mă aşez pe pământul ud şi aştept...
Într-un final ceva se va întâmpla:
Poate o mână, poate o privire, poate doar vântul
Mă va ridica....

Şi sunt aşa o visătoare!
Privesc melancolică apusul şi suspin,
Descopăr iubirea în fiecare zâmbet
dar visul meu e chin..
Viaţa mă hrăneşte cu un dulce venin!

Am visat vise frumoase, pline de căldură
Dar timpul nu se îndură...
Am uitat că viselor le trebuie încredere
Iar eu fără tine sunt ca un deşert uitat de soare...

Ating fiecare fir de iarbă crud,
Zâmbesc fără să vreau, căci tu eşti
doar un gând,
un vis de care mă sprijin când plâng.

Nimic nu e real, tu eşti imaginaţia mea
Iar versurile sunt plăsmuite-n vis.
Eu mă risipesc în praf de stele printre gândurile tale în cuvintele mele
Şi tot ce ai citit, tot ce am scris,
Este doar un vis.