Elogiu dedicat poeziei

Zboară vântule absurd,

Du departe visele, gândurile

Ce nu vreau să le mai aud.

Noapte dulce, liniștită,

Adu în mintea mea suprema poezie

După care-mi tinde inima amorțită.

Sfârșește visule nebun

Și lasă-mă să-mi culc pleoapele obosite

Căci vreau încet să mă adun.

Cuvinte suave, frumoase elogii,

Umpleți-mi gândul arid, iubitor de mister

Căci nu-mi doresc să mor asemeni fețelor aurii.

Suflete-mi, ascultă cântul rece-al serii

Și lasă-mi trupul să vibreze înc-o dată

De dragul unei maiestuoase poezii.