Câte clipe, câte
nopți! Toate au trecut prea repede
Lăsând în urmă
amintiri îmbibate-n insomnii,
Gânduri ce nu și-au
găsit rațiunea de-a trăi
Și un suflet scriind cuvinte reci, dar vii.
În negura infinită
a trecutului nemilos
M-au părăsit muzele
și oamenii toți
Și-am alunecat
asemeni unui suflet păcătos
Dintr-un car
stelar, într-un abis plin de morți.
Mi-am întors
propriul destin contra mea
De dragul unor ochi
calzi și zâmbete umane.
Am renunțat la
nemurire fără să clipesc
Lăsând în urma mea
să curgă râuri de păcate...
Toate pentru tine,
chip de lut muritor și slut!
Dar cine-ar fi
crezut că inima-mi va arde
Și se va stinge în
fața ochilor tăi, acum reci
Căci om așa cum
ești, tu știi că nu se cade
Să amăgești un
suflet ce printre stele dăinuiește-n veci.
Eu nu am vrut să
știu, am orbit și am renăscut
În gândurile tale,
o oră de iubire nemurirea mi-a luat.
Acum sunt praf și
pulbere, un suflu de vânt uscat
O sărutare dulce în
fiecare seară pe chipul tău
Ce cândva l-am
adorat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu