Origene: fiecare suflet își
are trupul pe care îl merită
Dar cine are dreptul de a spune
că tot ce deține, merită de drept și tot ce face este în sensul concordării cu
aceste merite? Este de prisos să analizez în detaliu acest concept expus de
Origene pentru că însăși formularea este pur religioasă iar filosofia nu
cunoaște teritoriu în ideile ce le promulgă religia. Așadar, sufletul sau
conștiința, pe oricare am lua-o în discuție datorită scopului lor justițiar
asupra omului, sunt imense teritorii pe
plan uman și nu numai. Dacă e să iau de drept ceea ce spune Origene, cum aș
putea să îmi explic mie însămi pentru început luptele interioare ale diverșilor oameni, care de-a lungul timpului
au născut concepte cheie ale vieții prin suferința lor ?
Dacă s-ar crea încă de la naștere o simbioză între trup și suflet, existența ar
fi una anostă și lipsită de sens. S-ar putea numi un curs lin și sigur spre
moarte, lipsit de orice urmă de geniu sau chiar revelație pentru fiecare om în
parte deoarece că eu cred cu tărie că geniul și revelația ne încearcă pe toți
însă cei ce nu recunosc bătăliile intriseci nu simt atingerile metafizice ale
acestor forme de ascensiune spirituală.
Așa cum nu deținem timpul, nu
putem deține pur și simplu sufletul. E imposibil să deții ceva ce nu înțelegi
și pe care preferi să-l reprimi din frică sau ignoranță, dar care duce sigur
spre devorare psihică. Cu timpul treaba este complicată, ne depășește încă
dinaintea startului în viață, dar cu sufletul problematica devine
flexibilă. Spun aceasta și o susțin
întru toate deoarece am ajuns să cred că lupta interioară, eterna bătălie între
valorile spirituale ale sufletului și rezonanța conștiinței influențată de
societate, este un moment crucial în definitivarea scopului pentru care trăim
și totodată în împăcarea cu moartea.
Concluzionez spunând că ne naștem
cu material brut atât spiritual cât și fizic, depinde doar de noi care plan îl
va modela pe celălalt și în definitiv depinde doar de timp dacă bătălia va
conchide înaintea morții fizice sau pur și simplu va continua spre eternitate
și aici mă refer strict la cei care se hrănesc (vezi gîndul.md Emil Cioran „Ceea ce am mai bun în mine se datorează suferinței. Nu o iubesc, dar nici nu o condamn„) din propria ființă. Restul sunt
viermi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu